Cum să îngrijiți o pictură acrilică vernisată

O pictură rezistentă, dar nu indestructibilă

Culoarea acrilică, odată uscată, formează o peliculă flexibilă și stabilă, care nu se îngălbenește ca unele uleiuri vechi și suportă bine condițiile obișnuite dintr-o casă. Vernisul adaugă un strat de protecție împotriva prafului și a murdăriei și uniformizează luciul. Toate acestea fac dintr-o pictură acrilică vernisată o lucrare ușor de întreținut. Ușor, nu indestructibil: îngrijirile de mai jos sunt puține, dar contează de-a lungul anilor.

Praful: ajunge o pensulă moale

O dată la câteva săptămâni, treceți peste suprafață o pensulă lată și moale, uscată și curată (merge o pensulă nouă de machiaj sau de patiserie), cu mișcări ușoare, de sus în jos. La lucrările cu mult relief, pensula intră în adânciturile unde o cârpă nu ajunge.

• Nu folosiți pămătufuri din pene: pot lăsa fire prinse în textură.
• Nu folosiți lavete din microfibră pe suprafețe foarte texturate: se agață de proeminențe.
• Nu suflați: saliva și umezeala din respirație lasă pete.

Fără apă și fără produse de curățat

Nu curățați niciodată pictura cu apă, soluție pentru geamuri, alcool, șervețele umede sau orice produs de uz casnic. Chiar și cu vernis, aceste produse pot mătui luciul, pot lăsa urme sau pot pătrunde în micile fisuri ale suprafeței. Dacă lucrarea capătă o pată greu de scos, de grăsime sau de fum, nu încercați să o rezolvați singur: vorbiți cu noi sau cu un conservator-restaurator.

Soarele și căldura

Lumina naturală arată frumos pe o pictură, dar soarele direct ore în șir, zi după zi, decolorează pigmenții în timp. Alegeți pereți care primesc lumină indirectă sau perdele care filtrează soarele în orele cu cea mai puternică lumină.

Evitați, de asemenea, să agățați lucrarea deasupra șemineelor, caloriferelor, aparatelor de aer condiționat sau în dreptul unei hote. Căldura și aerul în mișcare usucă și murdăresc suprafața, iar schimbările bruște de temperatură fac pânza să se întindă și să se strângă.

Umiditatea

Pânza și șasiul din lemn reacționează la umiditate: când este multă, pânza se poate destinde, iar lemnul se poate deforma; când este foarte puțină, pânza se poate întinde prea tare. Băile, bucătăriile și pereții exteriori reci, unde se formează condens, nu sunt locuri bune pentru o pictură. Într-un dormitor sau într-un living obișnuit nu aveți de ce să vă faceți griji.

La lucrările care încorporează elemente naturale, cum ar fi frunze, petale sau fire prinse în culoare, regula este de două ori mai valabilă: sunt protejate de vernis, dar preferă un mediu uscat și stabil.

Manevrare, mutare și depozitare

Prindeți întotdeauna pânza de lateralele șasiului, cu mâinile curate și uscate, și niciodată de față sau de mijlocul spatelui, unde pânza cedează. Nu sprijiniți nimic de suprafața pictată.

Dacă trebuie s-o depozitați, înfășurați-o în hârtie fără acid sau într-un cearșaf curat de bumbac, fără plastic în contact direct cu pictura, pentru că plasticul reține umezeala. Păstrați-o în poziție verticală, într-un loc uscat, niciodată culcată cu greutăți deasupra și nici sprijinită cu fața de alte lucrări.

Și dacă se întâmplă ceva?

O zgârietură, un colț lovit, o frunză care s-a desprins: nu lipiți, nu pictați peste, nu frecați. Faceți o fotografie și scrieți-ne prin pagina de Contact. Vă spunem ce e de făcut. Iar dacă lucrarea ajunge deteriorată în urma transportului, urmați pașii de pe pagina Cumpărare și livrare.